Ţesutul în stative

 

stativeŢesăturile de casă sunt purtătoarele unei arte de o mare diversitate şi bogăţie ce compun un decor caracteristic şi încântător. Ţesăturile de casă oglindesc marea îmdemânare a femeilor, fantezia şi forţa lor creatoare. Modalităţile de prelucrare a materiilor prime (lâna, cânepa şi inul), a firelor şi chiar ţesăturilor până la starea lor finită sunt difernţiate după natura materiei prime, genul de ţesătură şi destinaţia acesteia.

 

 

În ansamblul interiorului moldovenesc, aceste produse se situează în categoria pieselor valoroase, remarcabile prin varietatea şi rafinamentul cu care sunt decorate. Decorul geometric sau floral se realizează prin tehnica ţesutului. Ţesutul în stative este practicat în special de femei. Prina arta ţesutului în stative folosind fire de lână şi bumbac într-o cromatică discretă a culorilor vegetale sunt realizate compoziţii decorative de o mare perfecţiune artistică. De remarcat este motivul "vegetal" în formă stilizată de tulpină cu rămurele oblice având în capăt câte o floare romboidală. Scoarţele cu motivul "pomul vieţii", desfăşurat pe tot "câmpul" central, sunt de un rafinament cromatic li de o expresivitate plastică rar întâlnită.

 

Scurt istoric

 

Instrument străvechi şi permanent folosit de-a lungul timpului, războiul de ţesut este răspândit la noi, ca şi la celelalte popoare, în varianta orizontală. Descoperirile arheologice şi documente din diferite epoci atestă însă experienţa unui tip primitiv de război, cel vertical, care a existat multă vreme pe tot cuprinsul Europei. Având mărimea corespunzătoare înălţimii unui om, războiul vertical primitiv putea fi folosit numai pentru obţinerea unor ţesături destul de mici ca lungime şi din pricină că urzeala nu era bine întinsă, neuniforme ca aspect.

 

Treptat însă, războiul vertical a început să fie înlocuit cu cel orizontal, la care urzeala se înfăşoară de pe primul sul pe un altul, aflat la o oarecare distanţă, pe care se forma ţesătura. Treptat părţile componente ale războiului de ţesut orizontal au fost completate cu diferite dispozitive ce asigură obţinerea de ţesături corespunzătoare destinaţiilor prevăzute.

 

În zona Neamţ, meşteşugul ţesutului este o îndeletnicire practicată din cele mai vechi timpuri, fiind o ocupaţie specifică femeilor, prin care îşi realizau obiecte de intzerior cât şi de îmbrăcăminte. Acesta s-a dezvoltat pe măsura trecerii timpului, ajungându-se la realizări deosebite în privinţa tehnicilor de lucru şi a modalităţilor de ornamentare. Meşteşugul ţesutului a constituit o preocupare în majoritatea gospodăriilor.

 

Materiale şi tehnici de lucru

 

Materiile prime utilizate în meşteşugul ţesutului au fost inul, cânepa şi lâna, materii prime prelucrate în gospodăriile proprii. Din in şi cânepă se ţesea pânză din care se confecţionau diferite piese de port (cămăşi bărbăteşti şi femeieşti, ştergare de pus pe cap) şi piese pentru împodobit interiorul casei (ştergare, prostiri de pus la marginea patului şi pentru acoperit hainele de pe culme), feţe de pernă, feţe de masă, perdele. Lâna era folosită la ţesutul textilelor de interior (lăicere, scoarţe, paretare ş.a.) şi la confecţionarea obiectelor de port (sumane, catrinţe, brâie, bârneţe, traiste ş.a.)

 

De amintit faptul că în sec. al XIX-lea, la ţesutul scoarţelor, urzeala era din păr extras din lână, care prezenta anumite calităţi: rezistent, elastic, se torcea cu multă uşurinţă. Se acordă mare atenţie firului de urzeală, acesta reprezentând "scheletul" oricărei ţesături. Ca băteală se folosea cănura, lână moale care se torcea în furcă, mai groasă, mai puţin răsucită, ceea ce permitea şi o vopsire mai uşoară. Din sec. al XX-lea părul a fost înlocuit cu bumbac sau cânepă. Meşteşugul propriu-zis al ţesutului - încrucişarea urzelii cu băteală - s-a păstrat până în zilele noastre.

 

În funcţie de materia primă folosită, corelat cu destinaţia prosusului, firele de urzeală şi de bătătură suportau un lung proces de prelucrare. Astfel, pentru realizarea produselor din lână, după tunderea oilor, urmează spălatul lânii, scărmănatul, dărăcitul, pieptănatul prin fusălăi şi torsul. Se foloseau în acest scop unelte cunoscute: piepteni, fusălăi, fus, drugă, răşchitor, letcă, vârtelniţă şi altele. Astfel pregătită lâna se trecea la ţesut.

 

Tipul de război de ţesut a fost cel orizontal, denumit local, stative. Acestea au ca principale părţi componente: sulul de urzeală, fusceii, iţe, spată, vătală, sulul de ţesătură, călcătorii, scripeţi, lopăţică, slobozitorul. Fiecare din aceste piese componente au un rol bine definit şi nu poate fi înlocuit indiferent de destinaţia ţesăturii ce urmează a se realiza. Ca operaţii pregătitoare ţesutului propriu zis sunt: urzitul - pe urzitor, învelitul - pe sulul de urzeală, năvăditul - prin iţe, spată şi prinderea de sulul de ţesătură. Firele de bătătură sunt pregătite în funcţie de materia primă şi destinaţia produsului, pe formate cu ajutorul cărora se inserează în urzeală, conform dispoziţiei date de operaţia de năvădit.

 

Scoarţele sunt ţesute în două iţe, iar lăicerele în două sau patru iţe. Sistemul cel mai simplu de ţesut, cel în două iţe, s-a complicat prin alesătura care oferă posibilităţi mai mari de ornamentaţie a ţesăturii. Motivul de alesătură este izolat şi apare distanţat pe suprafaţa fondului sau poate fi îmbinat cu alte motive. Ţesătura prin alesătură se realizează prin trei sisteme: ţesătura în găurele, ţesătura legată şi ţesătura " prin şi peste fire".

 

pomul_vietiiPrivind ornamentica, cel mai simplu ornament îl constituie dunga (vrasta), simple dungi în culori diferite care străbat suprafaţa lăicerului de la o margine la alta. Prin alesătură se ajunge treptat la motive mai complicate ca rombul, steaua. Aşa au apărut scoarţele cu "rombul", rombul reprezentând motivul solar, motiv îndrăgit de ţesătoarele din întreaga Moldovă şi nu numai. Varietatea în care ţesătoarele din zona Neamţ reuşesc să prezinte motivul rombului în scoarţe şi lăicere, constituie o adevărată artă ce dă valoare acestor ţesături. Deosebit de valoroase sunt şi scoarţele îm decorul cărora apare motivul "pomul vieţii" sub forma ramurii de brad stilizată - tipar traco-getic.

 

Ştergarele, feţele de masă se remarcă printr-o simplitate accentuată a decorului şi coloritului. Din pânză de bumbac ţesută în patru iţe, ştergarele au de obicei, la ambele capete, câte o friză de dimensiuni reduse ce cuprinde motive geometrice sau florale. În comuna Răuceşti s-a descoperit o adevărată colecţie cu numeroase ştergare frumos realizate. Feţele de masă, realizate de obicei din două părţi unite prin dantelă lucrată cu ingliţă, impresionează prin simplitatea decorului şi bunul gust.

 

Bârneţe, Brâie, Catrinţe, Iţari, Carpete, Lăicere, Paretare, Traiste, Ştergare, Scoarţe (covoare)

Online

Avem 19 vizitatori și niciun membru online

Back to Top